In căutare de comori uitate

Places Suffering 1

După ce a fotografiat zona din apropierea centralei Cernobîl, Cristian Lipovan a pornit în căutarea unor noi locuri abandonate, încărcate de istorie, alegând ca destinație Franța.  Aflați mai multe despre demersul său în interviul de mai jos.

Discovery: Ce te motivează să fotografiezi locuri abandonate?

Cristian Lipovan: Din anul 2013, fotografia pentru mine a devenit mai mult decât un hobby, când am pus bazele proiectului Places Suffering (locuri suferinde) în urma descoperirii mai multor clădiri abandonate. Să fac fotografie urbană înseamnă să-mi hrănesc sufletul cu poveștile oamenilor care cândva au conviețuit în aceste locuri, cu cultura și modul lor de viață. Sunt fascinat să aflu  povești ascunse dincolo de ușile închise, iar, în momentul în care descopăr un loc abandonat nou, fac tot posibilul să ajung acolo, să scot povestea lui în evidența, cu atât mai mult dacă se află în România. Mai există și o a doua motivație, aceea de a face cunoscută și această latură a fotografiei care ne permite să descoperim o lume a locurilor suferinde, a clădirilor abandonate care prind viață sub o altă formă în fiecare imagine.

Places Suffering One

Discovery: Descoperi și redescoperi locuri cu fiecare călătorie. Te consideri un explorator modern? Un căutător de comori?

Cristian Lipovan: Da, mă consider un explorator modern și profesionist. Niciodată nu am luat și nu am distrus nimic pe unde am umblat, întotdeauna și fără excepții respect regula de aur “leave nothing but footprints, take nothing but photos”. Cu fiecare călătorie descopăr locuri noi care mă inspiră, iar așteptările mele sunt mai mari de fiecare dată. Recunosc, am și noroc cu tehnologia în localizarea obiectivelor mele, dar, de mult ori, intuiția și experiența sunt mai eficiente. Nu cred că mă pot numi căutător de comori deși pentru mine toate aceste locuri sunt comori. Chiar acum, în Franța, am găsit într-o locație o carte din 1740, evident, am lăsat-o acolo pentru a se bucura de ea și alți fotografi exploratori. Mi-aș dori foarte mult să ajung în permanență căutător de astfel de comori, cred că e un vis momentan pentru ca e nevoie de mult timp si de un buget considerabil.

Places Suffering 5

Discovery: De ce ai ales tocmai Franța, după călătoria ta la Cernobîl?

Cristian Lipovan: Franța, din punctual meu de vedere  e țara cu cele mai frumoase locuri abandonate din Europa, de aceea am avut în plan, demult, să explorez locurile din această țară. Am fotografiat  biserici, conace, case particulare, case de copii și diferite epave (mașini, bărci, elice de avioane),  toate aceste locuri erau abandonate, unele într-o stare foarte avansată de degradare, dar foarte “fotogenice”. În unele dintre aceste locuri accesul a fost foarte greu și am fost nevoit să găsesc diferite metode de a intra în ele fără să fie distruse. Fiecare loc avea ceva care mă fascina. Am găsit foarte multe lucruri interesante care nu erau atinse de ani de zile, mult praf, răcoare deasă  și miros înțepător de umezeală.

 Discovery:  Cum ai ales locurile de această dată? Există o hartă a clădirilor uitate?

Cristian Lipovan: O astfel de hartă există doar în arhiva fiecărui explorator, public nu cred că există undeva, cel puțin eu nu am găsit. Și foarte bine că nu se găsește public, foarte multe locuri incredibil de frumoase au fost vandalizate, distruse, s-a furat tot din ele, din aceasta cauză nu dezvălui coordonatele lor nimănui, tocmai pentru a fi protejate. În timp, mi-am făcut mai mulți prieteni din alte țări care sunt la rândul lor pasionați de acest gen de fotografie, le-am câștigat încrederea destul de greu tocmai din cauză că multe locuri deosebite au fost distruse de oameni. Cu ajutorul lor am reușit să aflu despre câteva locații superbe din Franța. Dar doar atât, nu știam ce mă așteaptă. Mă ajută mult și sutele de ore petrecute pe Internet documentându-mă despre fiecare loc în parte.

Places Suffering 4

Discovery: Care este locul din Franța care ți-a lăsat cea mai puternică impresie? Ne poți spune povestea lui?

Cristian Lipovan: Una dintre locațiile care m-au impresionat foarte tare a fost o casă de familie, de fapt un adevărat conac aflat într-o zonă rurală din Franța. A fost tot ce căutam la o locație. De când am intrat pe poarta de fier a conacului m-a întâmpinat un tablou demn de poeziile lui Bacovia. Plantele cățărătoare ieșeau din pereții conacului, iar un miros umed se simțea în aer, era de-a dreptul terifiant. Casa era impresionant de mare, aici am găsit cele mai multe lucruri personale ale oamenilor. Intr-un dormitor hainele erau încă aranjate pe umerașe în dulapuri, o altă camera cu pătuțuri mici, o jucărie lăsată pe jos, totul arăta ca acolo au copilărit cândva niște copii. Altă camera spectaculoasă, aș zice eu, este  o camera de relaxare, cu fotolii tapițate, draperii întunecate, 3 piane pe care s-a așternut praful, o sticlă goală de băutura fină, foarte multe cărți, toate acestea te duceau cu gândul la proprietarul care era un artist al timpului.

Discovery: Ai explorat și locuri dezafectate din România? Care ar fi acelea?

Cristian Lipovan: Da, în România a început totul. Iubitor al drumețiilor, mereu când ieșeam la fotografiat în natura îmi ieșeau în cale case țărănești părăsite. Curiozitatea mă îndruma să intru să văd ce se afla în interior și de cele mai multe ori găseam lucrurile oamenilor lăsate ca și cum ar trebui să se întoarcă acasă, doar ca erau atinse de amprenta timpului, asta mă fascina, era o lume stranie dar care îmi plăcea din ce în ce mai mult. Oriunde mergeam mă uitam după clădiri degradate. Chiar în orașul meu natal am fotografiat o sinagoga în stare gravă de degradare care a fost printre primele locuri abandonate fotografiate de mine. După, au urmat biserici, școli, teatre, cazinouri, case țărănești, chiar și o închisoare, toate acestea în România. La fel, nu o să dau detalii despre coordonatele lor, pentru a le proteja.

Places Suffering 3

Discovery: Ce locuri părăsite sau "locuri în suferință" vrei să fotografiezi în viitor?

Cristian Lipovan: Anul acesta, în toamnă, vreau să explorez Cehia, sunt câteva biserici abandonate fantastice acolo, apoi, în iarna, Bulgaria, și, în primăvară, o să organizez o tură foto la Cernobîl.  Anul viitor, în toamnă, cea mai mare provocare din toată “cariera” mea de explorator urban, expediția la Fukushima in Japonia. Este tot așa un oraș evacuat în câteva ore după explozia unei centrale nucleare provocată de un cutremur puternic în 2011. Aici nivelul radiațiilor este extrem de ridicat. Dar asta doar dacă o să reușesc să strâng până atunci suficiente fonduri.

Mai multe fotografii, în curând, pe site: www.placessuffering.com

Places Suffering 6

URMEAZĂ

Acum la TV

Youtube