În căutare de comori ascunse

RAPI_1


Michele Bressan și Bogdan Gîrbovan sunt doi fotografi înarmați cu detectoare de metale care au petrecut mai bine de doi ani explorând fostele câmpuri de luptă din România în căutarea de obiecte încărcate de istorie. Aflați mai departe mai multe despre "comorile" descoperite de cei doi în interviul de mai jos.

Discovery:  Vă considerați căutători moderni de comori?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Credem că titulatura ''căutătorului de comori'' este direct legată de intenția care te pune în căutarea unor obiecte, cu sau fără detectorul de metale. Noi ne considerăm artiști, care prin demersul lor, respectiv proiectul RAPI, au descoperit altfel de comori, unele atât istorice, cât și vizuale. Proiectul nostru preia mitul ''magneților'', adică localnicii care adunau resturile metalice din fostele zone de război, pentru a le valorifica la centrele de colectare a ''fierului vechi''.

Proiectul  se construiește în jurul peisajului și a felului în care acesta este perceput. Peisajele proiectului sunt peisaje ''container'', care ascund niște obiecte cu valoare de martor, capabile să definească trecutul acelor locuri. Am structurat demersul în două etape: 1) Fotografiera peisajului 2) folosirea detectorului de metale pentru a recupera din peisajul respectiv o serie de obiecte care ar putea să definească evenimentele petrecute în perimetrul respectiv.

Ulterior, obiectele descoperite sunt fotografiate individual, și presentate în paralel cu peisajul din care provin. In acest fel se construieste un raport între timp, memorie și spatiu, definind și o nouă dimensiune a peisajului.

 

Borta Dracului

Discovery: Ce este pentru voi o comoară? Ce anume dă valoare unui anumit obiect?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Comorile sunt subiective. In mentalul colectiv ''comoara'' este asociată unor bunuri de imediată valoare materială; comoara este ulcica plină cu monede din aur, gasită întâmplător sau nu. Noi nu am vizat niciodată  găsirea unor obiecte ''de valoare'', sau să beneficiam de o remunerare. Nu am știut ce vom găsi, sau dacă vom găsi ceva. Ulterior, după ce am avut primele rezultate, știam că obiectele găsite reprezentau comoara noastră, și nu doar a noastră. Valoarea unui obiect se stabilește, se negociază. Exceptând valoarea obiectivă a unei piese (de ex. valoarea metalelor prețioase etc.), există valoarea pe care fiecare dintre noi o atribuie obiectului respectiv. Cine vede într-o monedă antică din aur doar aurul, și cine consideră valoarea istorică a piesei. Piesele pe care le-am recuperat au atât valoare universală, cât și personală, deoarece sunt rezultatul demersului nostru și al speranțelor noastre, iar valoarea lor este într-un fel inestimabilă. In cazul obiectelor recuperate de pe câmpurile de luptă, nu există o valoare materială, deoarece valoare lor istorică prevalează.

 

 

Grenada

Discovery:  Ce locuri ați ales să explorați? Cum le-ați găsit?

 Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Am ales să explorăm și să documentăm zone de conflict de pe teritoriul României, încadrate în evenimentele celor Două Războaie Mondiale. Partea legată de Primul Război Mondial a fost realizată în zona Carpaților de Curbură, mai exact în zona Predealului și ulterior la Oituz/Mărășești, unde au avut loc cele mai puternice încleștări de forțe. Zonele celui de-al Doilea Război Mondial au însemnat Oarba de Mureș (episod oficial recunoscut drept cea mai mare pierdere de vieți a Armatei Române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; 11.000 de căzuți) și ''Borta Dracului'' din localitatea Neamț. ''Borta Dracului'' este un episod care a fost secretizat după 1945, din cauza teribilelor pierderi ale armatei sovietice. In zona respectivă au murit în jur de 14.000 de soldați, români, germani dar cel mai mulți ruși. Acest episod pentru mulți necunoscut a devenit un reper sumbru, fiind cel mai sângeros eveniment de pe teritoriul României din timpul războiului. Informațiile necesare le-am procurat citind texte ''de specialitate'', de la memorii ale veteranilor până la interviuri obscure sau eseuri de tactică militară. Multe dintre locurile vizitate ne-au fost arătate de către grupul Romanian Military Archeology, cu care am început aventura și datorită cărora am învățat cum să ne mișcăm în astfel de situații și zone.

 

 

 

 

WWI

Discovery: Ce fel de obiecte ați descoperit și ce ați putut păstra din ceea ce ați găsit?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Varietatea obiectelor găsite este foarte largă. Am descoperit de la armament până la obiecte personale, cum ar fi brichete, pixuri, opinci, gamele, căști militare, baionete, șenile de tanc, ochelari, mitraliere etc. Orice obiect având o vechime de peste 100 de ani, trebuie semnalat și predat autorităților, deoarece intră sub incidența legilor de patrimoniu. Trebuie precizat că în România nu se fac săpături arheologice dedicate zonelor de conflict. Multe dintre relicvele găsite au fost donate muzeelor, în mod special Muzeului Județean de Istorie din Brașov, care a organizat o expoziție cu ocazia Centenarului Primului Război Mondial, în care au fost incluse multe piese recuperate în zona Predealului. În rest, am păstrat doar ce se poate păstra, respectând legea în vigoare; toate elementele de muniție activă au fost semnalate autorităților, la fel în cazul rămășițelor umane întâlnite pe câmpurile de bătălie. Împreună cu membrii RMA, am început o campanie de colaborări instituționale, menite să sensibilizeze atât publicul cât și instituțiile în legătură cu importanța obiectelor recuperate prin această metodă.

peisaj zona Predeal Susai ww I

Discovery:  Ați folosit un detector de metale pentru a găsi multe dintre obiecte. Cum poți ajunge să folosești un astfel de aparat?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Da, detectorul de metale a fost o premieră pentru un proiect artistic. De multe ori, privind din mașină un peisaj, ne întrebăm oare ce o fi fost sau s-o fi întâmplat în trecut, în zona respectivă, iar detectorul de metale a reprezentat puntea de care aveam nevoie. Acest detector de metale a ajuns să înlocuiască temporar aparatul de fotografiat, oferindu-ne niște sunete care ne ghidau către viitoarele fotografii. Pentru folosirea detectorului, am obținut o autorizație din partea poliției, iar zonele explorate nu au intrat sub incidența RAN (Repertoriul Arheologic National). Folosirea acestuia în zonele considerate sit arheologic este strict interzisă.

 

WWI

Discovery:  Aveți un obiect preferat din tot ce ați descoperit? Care e povestea lui?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Am ajuns să credem că cele mai interesante obiecte sunt cele din categoria '' Trench Art'', arta din tranșee. Aceste obiecte sunt personalizări ale unor bunuri comune, cotidiene: desenul de pe o gamelă, cartușul transformat în fluier s.a.m.d. In acest sens, avem partea unei linguri din aluminiu, găsită în ''Borta Dracului'', prezentând o serie de desene. Statistic, un soldat pe front aduna în medie echivalentul a două săptămâni de luptă efectivă. Restul timpului era petrecut în lungi staționări sau marșuri. Undeva printre aceste momente se naște Trench-Art-ul.

 

Trench Art

Discovery:  Care e cel mai valoros artefact pe care l-ați descoperit?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Toate obiectele găsite au o valoare istorica importantă, dar credem că ele pot fi înțelese ca un singur obiect, drept o singură realizare importantă pe care am vrut s-o împărtășim și prin intermediul cărții anexate proiectului. Altfel, credem că cel mai valoros artefact descoperit este propriul discernământ. Discernamant vis-a-vis de peisaj, istorie, oameni și fier.

Discovery: Săpăturile sunt o adevărată lecție de istorie. Cum arată cele două Războaie Mondiale privite la firul ierbii?

Michele Bressan & Bogdan Gîrbovan: Săpăturile sunt mai degrabă rezultatul unor lecții de istorie, fără de care locațiile nu ar fi fost identificate. Cele Două Razboiele Mondiale zac ascunse într-un peisaj care de cele mai multe ori nu îți oferă niciun indiciu în acest sens. Sunt dealuri apparent banale, dar pământul lor conține altfel de informație. De exemplu, la Oarba de Mureș, unde trupele române au atacat frontal un deal ocupat de un regiment german SS, o parte a bătăliei a fost dusă de soldații români fără armă, cu baionetele, pumnii, lopețile sau parii din viile de pe dealuri. Mulți dintre ei erau copii de țărani, care abia știau să mânuiască pușca, iar când aceasta se descărca, ei nu mai știau să o încarce, așa că smulgeau parii și atacau așa. Am ajuns acolo, pe acea poziție germană, și am găsit caști și baionete românești. Nu am avut niciodată pretenția de a preda o lecție de istorie (sau de a avea studii în arheologie) dar am vrut să împărtășim o experiență, descoperirea unei comori vizuale.

 

 

Telephone Item

URMEAZĂ

Acum la TV

Youtube