Explicația „muzicii” auzite de astronauții Apollo 10

Astronauții misiunii Apollo 10

Astronauții misiunii Apollo 10

Un documentar difuzat de Discovery Science sugerează că misiunea Apollo 10 a detectat o muzică misterioasă cât s-a aflat pe partea îndepărtată a Lunii. Potrivit unui articol apărut pe Discovery News, „Astronauții care au efectuat un zbor în jurul Lunii premergător aselenizării au raportat zgomote ciudate în timp ce se aflau pe partea îndepărtată a satelitului în luna mai 1969. Cazul sunetelor bizare este dezbătut într-un episod al seriei de pe Discovery Science.” Astronauții de pe Apollo 10 pot fi auziți pe înregistrările efectuate în capsulă în timp ce discută despre sunete, care au durat aproape o oră.

Câteva rapoarte sugerează ca a fost o încercare de a secretiza evenimentul: „Astronauții de pe Apollo 10, Tom Stafford, John Young și Eugene Cernan, pot fi auziți discutând despre sunetele ciudate și oportunitatea notificării NASA în privința lor.” NASA a subliniat printr-o postare pe pagina ei de Tumblr că aceste înregistrări au fost publice de la începutul anilor ’70.

Chiar și așa, speculațiile unei conspirații care să ascundă un posibil contact cu o inteligență extraterestră au apărut.

Până la urmă, care au fost cauzele acestei întâmplări? În primul rând, este clar că sunetul, oricare ar fi fost, a avut originea în capsulă ca parte a misiunii, nu în afara ei. În 1660, omul de știință britanic Robert Boyle a demonstrat că undele sonore necesită un mediu precum aerul pentru a se forma. Așadar, nu pot exista în vid sau într-un spațiu aproape vidat, cum este cel cosmic.

Undele sonore de pe Terra sunt create de vibrații mecanice care cauzează deplasarea moleculelor de aer înainte și înapoi cu aceeași frecvență, ajungând la urechea umană unde sunt transformate în sunet. Câteodată, sunetul este ușor recognoscibil, cum este vocea persoanei iubite sau sunetul unei sticle de suc, iar alte ori nu poate fi recunoscut.

Faptul că sunetul a venit în mod clar prin intermediul căștilor și, de exemplu, din spațiul cosmic, este un indiciu important. O altă curiozitate este faptul că sunetul a fost descris ca „muzica spațiului cosmic”, care este un artefact al unui fenomen psihologic ce ne modifică interpretarea mediului din jurul nostru cu ajutorul ideilor pe care le avem despre lumea înconjurătoare, daca stimulii sunt ambigui.

Cum sună muzica spațiului cosmic? Nu știe nimeni, de vreme ce nu am auzit până acum muzică extraterestră. Fără o baza comparativa, este clar că ce au auzit astronauții a semănat cu ceva ce ei au auzit în cultura pop, cum ar fi instrumentul theremin din filmul „The Day The Earth Stood Still” sau „The Thing From Another World”, serialul „The Twilight Zone” sau „The Outer Limits” și așa mai departe, difuzate cu decenii înainte de lansarea misiunii Apollo 10.

Deși sunetul a fost descris ca fiind muzică, acesta nu are caracteristicile muzicii. Nu există o melodie, un ritm sau o formă, de exemplu. Identificarea lui cu muzica doar îl face misterios, dar nu există dovezi care să-l descrie altfel decât ca un sunet constant.

Știm că sunetul a venit prin intermediul căștilor. Ce ar fi putut fi?

Având în vedere că sunetul a apărut în intervalul în care cele două module, lunar și de comandă, au zburat în formație, cele doua comunicând prin radio de la zeci de km distanță, putem presupune că a fost vorba despre interferențe apărute între ele. 

Articol original publicat de  Discovery News.