ANNAPURNA DREAMIN’ – 18 ZILE DE AVENTURĂ PURĂ

Costin Miu

Costin Miu este ghid montan si mester in comunicare. Sau invers. Vara, ghidează oameni pe Mont Blanc, a dus grupuri pe Kilimanjaro și până în Everest Base Camp si trăiește o telenovelă cu Aconcagua. Între 23 octombrie - 9 Noiembrie duce pe Annapurna Circuit Trek 10 romani. Sa vada si ei cit de usor e sa urci si cit de greu e sa cobori. Nu e o gluma. Costin spune ca la coborire iti dispare motivatia care te-a dus sus. Spune multe lucruri interesante Costin, ca se pricepe. Doar v-am spus ca a fost olimpic la romana. Cititi si curiozitatea v-o hraniti.

 

HARTĂ

BLOG

Capitolul Zero.

Annapurna Circuit Trek este unul dintre cele mai spectaculoase trek-uri din lume, care oferă panorame spectaculoase asupra lanțului himalayan, în special din zona Poonhill. Experiența traversării prin trecătoarea Thorung La, cel mai înalt pas din lume, încorporează întreaga frumusețe și glorie a ariei Annapurna, una dintre cele mai bogate în tradiții zone culturale ale Nepalului. Este trek-ul din care poți admira doi dintre cei mai dificili optmiari ai Himalayei, Annapurna și Dhaulagiri, și poți trăi atmosfera zen din templele Mukhtinat-ului.

Costin Miu
Costin Miu

Prima zi în Nepal

După un zbor de 7 ore de la Istanbul, am ajuns cu bine la Kathmandu, într-o capitală a Nepalului aproape pustie și paralizată de lipsa combustibilului cauzată de conflictul cu India. Imaginea Himalayei luminată de răsăritul Soarelui ne-a tăiat respirația și ne-a prezentat încă din aer principala bogăție a Nepalului: frumusețea munților. Prima zi de Nepal a început cu o vizită în Thamel, cartierul turistic al orașului, în principal pentru a ne cumpăra cartele GSM. Față de acum doi ani, la vizita mea anterioră, de data asta a fost o adevărată aventură: ca să intri în posesia unui SIM ți se face poză și ești amprentat, așa cum o vedeți pe Ioana! De mâine, plecăm spre Annapurna Circuit Trek. Namaste!

Costin Miu
Costin Miu
Costin Miu

A doua zi din Annapurna Dreamin'

A doua zi din Annapurna Dreamin', aventura noastră nepaleză, a început foarte devreme, spre nefericirea unora dintre noi. La 7 dimineața ne-am îmbarcat în microbuz spre Syange, unde am ajuns după 8 ore prin traficul haotic, dar pitoresc, al Nepalului. Am făcut cunoștință cu felurile tradiționale din bucătăria locală: dal bhat, pui cu curry, niște legume autohtone la abur și mult orez, toate asezonate cu sosuri ale căror ingrediente nici nu e cazul să te obosești să le afli, pentru că toate sunt la fel de picante!

Ce am remarcat pe drum? Nepalezii sunt niște oameni muncitori, care au reușit să transforme fețele abrupte ale munților de 2000-2500 de metri în terase plantate cu orez. Sunt foarte săraci, dar zâmbesc tot timpul, iar, în felul cum privesc viața, marele cutremur din primăvară pare a se fi întâmplat acum 100 de ani, nu acum 6 luni.

Altfel, călătorim cu stil. Sorin a adus cu el un esspresor portabil, pe care Dan l-a și probat. Partea haioasă e că esspresorul cu pricina e a doua oară în Himalaya, după ce ne-a însoțit și acum doi ani, în Everest Base Camp, așa că e, alături de mine, veteranul grupului!


Costin Miu
Costin Miu
Costin Miu

Ziua 3, ziua copiilor și a cascadelor

Ziua a treia din Annapurna Dreamin' a fost ziua fermecătorilor copii nepalezi și a spectaculoaselor cascade de pe Tal Valley. Veseli, prietenoși, zdrențăroși muncitori și fericiți pot fi, pentru un pumn de bomboane, cele mai cuminți modele pentru cele mai expresive fotografii cu copii care există. De la cele mai fragede vârste, au învățat că-și pot vinde imaginea în schimbul satisfacerii curiozității și fascinației trekker-ilor pentru fețele lor cu trăsături unice. Vrei să-i pozezi? Își întorc capetele. Le oferi bomboane? Le-ai câștigat atenția și timpul, așa cum a constatat Cristi.

Cât despre cascadele de pe versanții săpați de râul Tal, pe drumul către Dharapani, cuvintele sunt inutile, așa că las imaginile să vorbească în locul meu. 

Costin Miu
Costin Miu
Costin Miu

Ziua 4

În Nepal, există o vorbă: munții încep de la 6000 de metri, până acolo sunt dealuri. Astăzi, în ce-a de-a patra zi a Annapurna Dreamin', am intrat cu adevărat în regatul Himalayei. După două ore de urcuș abrupt printr-o pădure foarte asemănătoare junglei ugandeze de pe Rwenzori, a venit și răsplata. Manaslu, vârful de 8156 de metri care domină Manaslu Range, s-a dezvăluit privirilor noastre fascinate și lejer încețoșate de efortul depus până atunci. Este doar primul optmiar pe care l-am văzut, pentru că urmează Annapurna, cel mai periculos dintre cele14 vârfuri de peste 8000 de metri ale lumii, și Daulaghiri, cu spectaculoasa lui față de 4000 de metri verticali. După alte două ore de drum, din nori s-a ivit silueta înfricoșătoare și fascinantă a Annapurnei II, la baza căreia ne petrecem și noaptea, în satul Chame. Cu doar 63 de metri sub limita care l-ar fi încadrat în grupul select al optmiarilor, Annapurna II domină valea râului Marsandi, pe cursul căruia am urcat până aici.

Care sunt cuvintele de ordine ale aventurii noastre nepaleze până acum? Veselie și spirit de aventură.

Costin Miu
Costin Miu

Ziua 5: Ziua Merelor

Ziua a cincea din Annapurna Dreamin' o voi numi Ziua Merelor, pentru că pe drumul dinspre Chame spre Lower Pisang am întâlnit, vă vine sau nu să credeți, livezi de mere la peste 3000 de metri! Și, vă spun, sunt senzaționale! Naturale, tari și aromate, îți pocnesc în gură și te răcoresc pe timpul trek-ului. Cu un dolar poți cumpăra cinci mere, așa că sunt cam de două ori mai scumpe decât în România. Le-am cumpărat de la o localnică minunată, cu o expresivitate a feței deosebită, ca mai toți nepalezii.

Altfel, am ajuns la 3200 de metri, altitudine de la care organismele noastre încep să simtă lipsa oxigenului, așa că începem aclimatizarea. Ce înseamnă asta? Băutul a 3-4 litri de lichide pe zi, așa cum le puteți vedea pe Ioana și Iulia în acțiune, și un ritm lent și constant de mers.

Seara, în Upper Pisang, am avut șansa de a participa la o rugăciune într-o frumoasă mănăstire budhistă, Uargen Choling, iar mâine vom vedea faimoasa mănăstire Braga Gompa, așezământ cu o vechime de 900 de ani.

Costin Miu
Costin Miu

Ziua 6

Căutând, aseară, prognoza meteo pentru perioada următoare, ziua de astăzi părea că ne-a rezervat reprize de ploaie, ceea ce, pe la miezul nopții, chiar s-a adeverit. Surpriza a venit dimineața, când un strat de 5 centimetri de zăpadă nou-nouță acoperea Pisangul. Ninsoarea ne-a însoțit toată ziua, pe tot drumul spre Manang, lipsindu-ne de priveliștea munților care mărginesc valea Gate Khola. Surpriza a venit în Manang, unde am găsit un cinematograf care rulează filme despre munte. Prin urmare, ne-am bătut recordul de altitudine la care am fost vreodată la film: 3500 de metri! Adică la un kilometru deasupra vârfului Moldoveanu, cel mai înalt vârf al României.

Costin Miu

Ziua 7: Milarepa și Gangapurna

După ce toată ziua de ieri a nins fără întrerupere, dimineața de azi ne-a întâmpinat cu soare și creasta de aproape 8000 de metri a Annapurnei II strălucind deasupra Manangului. Urma să fie ziua de aclimatizare, pentru că suntem deja la 3500 de metri, unde lipsa oxigenului începe să se facă simțită. Planul era să facem un trek până la 4000 de metri, iar bucuria îmi era mare, pentru că urma să mergem la peștera în care a trăit Milarepa, unul dintre fondatorii religiei budhiste. Până la urmă, planul meu nu s-a materializat, pentru că o puternică răceală la plămâni căpătată de Sorin m-a obligat să rămân în Manang pentru a organiza evacuarea lui către Kathmandu. Prin urmare, ceilalți opt au plecat fără mine, însoțiți de Shiva, un ghid nepalez partener. După ce l-am văzut pe Sorin urcat într-o mașină offroad, am plecat într-un scurt tur de aclimatizare. Faptul că, în august, am stat două săptămâni în Alpi, între 3000-4800 de metri, se vede, nu manifest nici cea mai mică urmă a lipsei oxigenului. Până la urmă, ratarea peșterii lui Milarepa a fost compensată de vederea "familiei" Gangapurna: vârful, ghețarul și lacul cu același nume! Seara, dacă tot am descoperit ieri cinematograful de la 3500 de metri, am fost din nou la film. De data asta, am ales Touching The Void, un film obligatoriu pentru orice pasionat de munte. Mâine, 4 dintre cei 8 curioși care mă însoțesc vor bifa o nouă premieră: urcarea la peste 4000 de metri! Țineți-le pumnii!

Costin Miu

Ziua 8

După ziua de aclimatizare din Manang, drumul spre Yak Kharka ne-a oferit cele mai spectaculoase peisaje de până acum. Annapurna 2 și 3, Gangapurna și Tilicho s-au înșirat de-a lungul potecii noastre, altfel destul de înguste, așa că alegerea între siguranța mersului și admirarea munților a fost destul de greu de făcut. Am ajuns cu bine la destinația zilei, Yak Kharka, unde am mâncat, fără exagerare, cea mai bună plăcintă cu mere din viața mea, dar și o friptură de pui veritabil, ca-n copilărie.

Costin Miu
Costin Miu

Ziua 9

După două zile cu ninsoare, penultima zi de urcare spre Thorung La ne-a întâmpinat cu un cer perfect, fără urmă de nor. Totuși, dincolo de veselia prezentă în fiecare zi în grupul nostru, pe fețele oamenilor se putea citi emoția nopții care urma. Ne programasem să petrecem noaptea la Thorung Phedi, la 4500m, dar am hotărât să continuăm până la High Camp, la 4900. Nu de alta, dar, astfel, am mutat startul din noaptea de vârf de la 4 la 5 dimineața, ceea ce însemna câteva grade în plus în termometre. Ajunși la aproape 5000 de metri, am descoperit o adevărată herghelie de cai mici și blănoși. Care era rostul lor acolo? Să ofere treker-ilor mai puțin motivați, echipați sau pregătiți fizic posibilitatea de traversa Thorung La altfel decât pe propriile picioare. Ca și în Mont Blanc, și aici vin destui căutători de adrenalină care iau muntele la preț de distracție și sfârșesc trist, așa cum a fost cazul anului trecut, când aici au murit peste 40 de trekeri din cauza unei avalanșe.

Costin Miu
Costin Miu

Ziua 10

A fost ziua pentru care toți ne-am pregătit mental pe toată durata acestui trek, ziua care a fost subiectul celor mai multe întrebări: Cum va fi? Mă va durea capul tare? Ce temperatură va fi când plecăm? Dar de ce trebuie să plecăm la 5 dimineața, nu e prea frig? Sunt întrebările unor oameni care, cu două excepții, n-au mai urcat vreodată mai sus de 5000 de metri, acolo unde aerul conține doar 50% din oxigenul cu care suntem obișnuiți în viața de zi cu zi.

Până la urmă, totul a mers perfect. Temperatura la plecare a fost de -8-10 grade, ceva mai mare decât mă așteptam, toți eram bine aclimatizați, iar cele 3 ore până în trecătoarea Thorung La, la 5416m, au trecut fără incidente, sub un cer perfect clar și însoțiți de un vânticel cu bun simț. Pe drum am întâlnit doi curajoși cu bicicletele, care și-au cam exagerat posibilitățile, așa că urcarea au făcut-o cu bicicletele pe cai, iar coborârea, cea mai mare parte, pe lângă ele.

De sus, din trecătoare, se vede superb piramida lui Dhaulaghiri, optiarul care domină orizontul, dar și vârful Nilgiri, la poalele căruia își trăiește viața orașul Jomson.  După pozele și selfie-urile de rigoare, coborârea de 1600 de metri până în Mukhtinat, orașul în care găsești alăturate un templu hindus și o mănăstire budhistă la fel de celebre și de frumoase, ne-a cam pus capac, după o zi începută la 4 dimineața, drept pentru care am petrecut ultima parte a traseui într-un vehicol 4x4 de toată groaza. Totuși, priveliștea oferită de apusul pe Dhaulagiri ne-a făcut să.uităm repede curbele luate pe marginea hăului de șoferul nostru dependent de adrenalină.

Costin Miu
Costin Miu

Ziua 11

Ultima zi de treking a însemnat drumul de la Mukhtinat la Jomson. După coborârea de 1600 de metri de ieri, traseul de azi a fost o adevărată relaxare. Mă rog, mai puțin vântul de pe valea râului Kaligandhaki, care bătea din față și care ne-a binecuvântat cu praf prin toate cotloanele echipamentului.

Plecarea de dimineață, din Mukhtinat, ne-a dus printre livezi de meri și pâlcuiri de foioase. Culorile toamnei și o fâșie de nori captivă pe versanții abrupți ai lanțului Dhaulagiri au transformat valea într-un minunat tablou cum doar în Himalaya poți vedea. Cireașa pe tortul zilei a pus-o, însă, uriașul Dhaulagiri, cu spectaculoasa sa față sudică strălucind în soarele toamnei nepaleze.

Costin Miu
Costin Miu
Costin Miu

Ziua 12

După 10 zile pe munte, perspectiva odihnei și a relaxării în Pokhara ne-a ajutat să rezistăm cu stoicism întârzierii cu care a plecat avionul din Jomsom, mai ales că de vină era doar ceața de la destinație. Piloții nepalezi spun "we don't fly in cloudy weather because in Nepal clouds have rocks in them", ceea ce e foarte adevărat. Din aer, silueta de coadă de pește a lui Macchapucchre, muntele sfânt al nepalezilor, și cocoașa Annapurnei South se ițesc din marea de nori de deasupra cozilor imense la combustibil din Pokhara. India se joacă cu nervii nepalezilor după cea mai lungă blocadă a combustibilului din istorie, fapt care influențează grav situația uneia dintre, și-așa, cele mai sărace țări ale lumii.

Totuși, Pokhara rămâne un oraș ideal pentru relaxare. Mult mai liniștit, mai curat și mai prietenos cu turiștii decât Kathmandu, orașul oferă hoteluri foarte bune și diverse oportunități de shopping, mai ales produse din cashmir și pashmina. Altfel, la fel de interesante sunt cascada Devi's Fall sau Muzeul Himalayei. În cel din urmă, se pot vedea o parte dintre deșeurile rămase pe Everest - butelii de gaz sau oxigen, scări rupte sau bucăți de corturi - adunate de diverse expediții ecologiste.

Costin Miu
Costin Miu
Costin Miu

Facebook